Protecție civilă

  1. Dispoziții generale
  2. Organizarea protecției civile
  3. Planul de analiză și acoperire a riscurilor

Vezi:

Protecția civilă

1.Dispoziții generale

Baza legală –  Legea 481 din 2004 privind protectia civila (extras)

Art. 1(1) Protecția civilă este o componentă a sistemului securității naționale și reprezintă un ansamblu integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populației, bunurilor și mediului împotriva efectelor negative ale situațiilor de urgență, conflictelor armate și înlăturării operative a urmărilor acestora și asigurării condițiilor necesare supraviețuirii persoanelor afectate.

(2) Activitatea de protecție civilă este de interes național, are caracter permanent și se bazează pe îndeplinirea obligațiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autorităților administrației publice centrale și locale, celorlalte persoane juridice de drept public și privat române, precum și persoanelor fizice.

Art. 2.Concepția, organizarea, desfășurarea și managementul activităților de protecție civilă se stabilesc și se realizează la nivel local și național pe principiile autonomiei, subsidiarității, legalității, responsabilității, corelării obiectivelor și resurselor, cooperării și solidarității.

Art. 3(1) Atribuțiile protecției civile sunt următoarele:

a)identificarea și gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale și tehnologice de pe teritoriul României;

b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea și analizarea datelor și informațiilor referitoare la protecția civilă;

c) informarea și pregătirea preventivă a populației cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de autoprotecție ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecție puse la dispoziție, obligațiile ce îi revin și modul de acțiune pe timpul situației de urgență;

d) organizarea și asigurarea stării de operativitate și a capacității de intervenție optime a serviciilor pentru situații de urgență și a celorlalte organisme specializate cu atribuții în domeniu;

e) înștiințarea autorităților publice și alarmarea populației în situații de protecție civilă;

f)protecția populației, a bunurilor materiale, a valorilor culturale și arhivistice, precum și a mediului împotriva efectelor dezastrelor și ale conflictelor armate;

g)asigurarea condițiilor de supraviețuire a populației în situații de protecție civilă;

h)organizarea și executarea intervenției operative pentru reducerea pierderilor de vieți omenești, limitarea și înlăturarea efectelor calamităților naturale și a celorlalte situații de protecție civilă;

i)asanarea și neutralizarea teritoriului de muniția rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare;

j) participarea la misiuni internaționale specifice;

k)constituirea rezervelor de resurse financiare și tehnico-materiale specifice.

(2)Atribuțiile prevăzute la alin. (1) se completează cu cele cuprinse în alte acte normative incidente sau conexe, precum și cu prevederile actelor internaționale în domeniu, la care România este parte.

(3)Îndeplinirea atribuțiilor specifice de protecție civilă se realizează, potrivit legii, de către serviciile de urgență publice sau private, profesioniste și voluntare.

(4) Serviciile de urgență private se înființează de către operatori economici și instituții sau se constituie ca societăți comerciale, în condițiile legii.

Art.4(1)Unitățile administrativ-teritoriale, localitățile componente, instituțiile publice, operatorii economici și obiectivele se clasifică, din punct de vedere al protecției civile, în funcție de tipurile de riscuri specifice.

(2) Criteriile de clasificare din punct de vedere al protecției civile se elaborează de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și se aprobă prin hotărâre a Guvernului**).___________**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 642/2005 pentru aprobarea Criteriilor de clasificare a unităților administrativ-teritoriale, instituțiilor publice și operatorilor economici din punct de vedere al protecției civile, în funcție de tipurile de riscuri specifice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 13 iulie 2005.

(3) La nivelul centrelor operaționale pentru situații de urgență județene și al municipiului București se înființează catalogul local cuprinzând clasificarea localităților, a instituțiilor, a operatorilor economici și a obiectivelor din punct de vedere al protecției civile.

(4)Datele din catalogul local prevăzut la alin. (3) se actualizează permanent și se transmit la Centrul Operațional Național pentru Situații de Urgență din structura Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, care le centralizează în cuprinsul catalogului național.

Art. 5(1) Autoritățile administrației publice centrale și locale, instituțiile publice, organizațiile neguvernamentale și operatorii economici, indiferent de forma de proprietate, răspund de aplicarea măsurilor de protecție civilă stabilite prin prezenta lege și prin planurile proprii, potrivit domeniului lor de competență.

(2) Persoanelor fizice și persoanelor juridice române sau celor străine care au filiale sau sucursale în țară ori desfășoară activități pe teritoriul României li se aplică prevederile prezentei legi.

(3)Persoanele prevăzute la alin. (2) sunt obligate să respecte normele specifice de protecție civilă, să participe la activitățile de pregătire specifice și să contribuie la ducerea la îndeplinire a măsurilor și a acțiunilor prevăzute în planurile și programele de protecție civilă sau a celor dispuse de autoritățile abilitate pe timpul acțiunilor de intervenție și de restabilire a stării de normalitate.

Art. 6(1) Autoritățile administrației publice centrale și locale sunt obligate să asigure capacități de intervenție specializate, corespunzător tipurilor de riscuri la care sunt expuse teritoriul și populația, în timpi de răspuns optimi, indiferent de locul și momentul în care se produce situația de urgență.

(2)Măsurile organizatorice și de pregătire pe linia protecției civile au caracter permanent și se intensifică la instituirea stărilor excepționale și la declararea mobilizării sau pe timp de război.

(3) Măsurile de protecție civilă se aplică gradual, în funcție de amploarea și intensitatea situației de urgență.

Art. 7Coordonarea, controlul și acordarea asistenței tehnice de specialitate în domeniul protecției civile se asigură,la nivel central, de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, iar la nivel local, de către inspectoratele județene și Inspectoratul Municipiului București pentru Situații de Urgență.

Art. 8(1) Activitățile și măsurile de protecție civilă se planifică, se organizează și se aplică în concordanță cu prevederile prezentei legi și ale actelor normative de aplicare subsecvente, ale strategiei de securitate națională, cu planurile și programele adoptate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, precum și cu programele și procedurile elaborate de organismele specializate ale Organizației Națiunilor Unite, Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și Uniunii Europene.

(2)La elaborarea strategiei naționale a protecției civile se au în vedere principiile, scopurile și obiectivele prevăzute în Strategia Internațională pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, precum și cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene în domeniu.

Art.9. (1) În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele înțelesuri:

a) dezastru – evenimentul datorat declanșării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului și care, prin amploare, intensitate și consecințe, atinge ori depășește nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situațiilor de urgență, elaborate și aprobate potrivit legii;

b) situație de protecție civilă – situația generată de iminența producerii sau de producerea dezastrelor, a conflictelor militare și/sau a altor situații neconvenționale care, prin nivelul de gravitate, pun în pericol sau afectează viața, mediul, bunurile și valorile culturale și de patrimoniu;

c) înștiințare – activitatea de transmitere a informațiilor autorizate despre iminența producerii sau producerea dezastrelor și/sau a conflictelor armate către autoritățile administrației publice centrale sau locale, după caz, în scopul evitării surprinderii și al realizării măsurilor de protecție;

d) avertizare – aducerea la cunoștință populației a informațiilor necesare despre iminența producerii sau producerea unor dezastre;

e) prealarmare – transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorități despre probabilitatea producerii unui atac aerian;

f) alarmare – transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populației despre iminența producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;

g) adăpostire – măsură specifică de protecție a populației, a bunurilor materiale, a valorilor culturale și de patrimoniu, pe timpul ostilităților militare și al situațiilor de urgență, împotriva efectelor acestora. Adăposturile de protecție civilă sunt spații special amenajate pentru protecție în situații specifice, proiectate, executate, dotate, echipate și autorizate potrivit normelor și instrucțiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și aprobate de ministrul administrației și internelor*);___________*) A se vedea Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.435/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de avizare și autorizare privind securitatea la incendiu și protecția civilă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 3 octombrie 2006.

h) asanare – ansamblul de lucrări și operațiuni executate pentru înlăturarea sau distrugerea muniției neexplodate și dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale structurilor de apărare, ordine publică și securitate națională.

(2) Termenii și expresiile referitoare la situații de urgență, factori și tipuri de riscuri, stare de alertă, intervenție operativă și evacuare au înțelesurile prevăzute la art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 15/2005.

2.Organizarea protecției civile

Ar.10.Organizarea protecției civile la nivelul unităților administrativ-teritoriale, al instituțiilor publice, al agenților economici și al organizațiilor neguvernamentale se realizează în raport cu clasificarea acestora din punct de vedere al protecției civile și constă în:

a) constituirea organismelor și structurilor pentru managementul situațiilor de urgență;

b) constituirea serviciilor pentru situații  de urgență  ;

c) încadrarea inspectorilor și/sau a personalului de specialitate în domeniul protecției civile;

d) întocmirea  planulurilor de analiza si acoperire riscuri  a tipurilor de riscuri în teritoriul de competență sau în domeniul de activitate;

e) planificarea și organizarea activităților de  pregătire a populației și salariațiilor  privind protecția civilă;

f) organizarea evacuării în caz de urgență civilă;

g) organizarea cooperării și a colaborării privind protecția civilă;

h) planificarea resurselor pentru funcționarea structurilor prevăzute la lit. a)-c), precum și pentru realizarea măsurilor stabilite în planurile prevăzute la lit. d).

Art.11. Managementul protecției civile se asigură de către componentele Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004.

Art.12.(1) Activitatea de protecție civilă din România este coordonată de primul-ministru, care conduce această activitate prin ministrul administrației și internelor, în calitate de președinte al Comitetului Național pentru Situații de Urgență.

(2) La nivelul instituțiilor publice centrale și locale, activitatea de protecție civilă este condusă de către președinții comitetelor pentru situații de urgență, constituite potrivit legii, iar la nivelul agenților economici, de către conducătorii acestora.

Art.13.(1) La toate nivelurile de competență, în structurile cu activitate permanentă sau temporară din Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență se constituie structuri specializate în domeniul protecției civile.

(2) La nivelul municipiilor, al orașelor, al comunelor, al instituțiilor publice și al agenților economici cuprinși în clasificarea din punct de vedere al protecției civile, se încadrează personal de specialitate cu atribuții în domeniul protecției civile.

(3) Personalul de specialitate cu atribuții în domeniul protecției civile se încadrează la:

a) ministerele și instituțiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie centre operative pentru situații de urgență cu activitate permanentă;

b) serviciile publice deconcentrate la nivel județean, la nivelul municipiului București și sectoarelor acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii, constituie centre operative pentru situații de urgență cu activitate permanentă;

c) regiile autonome, companiile naționale și societățile comerciale care, prin specificul activității lor, pot crea stări potențial generatoare de situații de urgență civilă sau sunt expuse unor riscuri majore;

d) consiliile locale ale unităților administrativ-teritoriale în care, potrivit schemelor cu riscuri teritoriale întocmite conform legii de către inspectoratele pentru situații de urgență, există pericolul potențial de producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure, inundații și incendii de pădure.

(4) Personalul de specialitate prevăzut la alin. (2) asigură permanent coordonarea planificării și a realizării activităților și măsurilor de protecție civilă, participă la pregătirea serviciilor de urgență, a salariaților și/sau a populației și asigură coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor pentru situații de urgență, respectiv a celulelor de urgență.

(5) Persoanele prevăzute la alin. (3), cu excepția celor încadrate la societăți comerciale și regii autonome, sunt funcționari publici și, pe timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, sunt învestite, în calitate de inspectori de protecție civilă, cu exercițiul autorității publice. Calitatea de inspector de protecție civilă se atribuie prin ordin sau prin dispoziție scrisă a angajatorului.

(6) Personalul de specialitate poate fi încadrat în muncă sau în serviciu, după caz, numai după obținerea unui certificat de competențe profesionale în condițiile stabilite prin metodologia emisă de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

(7) În funcție de complexitatea și volumul atribuțiilor de serviciu, personalul de specialitate prevăzut la alin. (2) poate îndeplini, prin cumul, și atribuțiile cadrului tehnic în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Art.15.(1) Activitatea de prevenire în domeniul protecției civile și/sau al intervenției operative se asigură de către serviciile de urgență, prin structuri specializate, în conformitate cu competențele și atribuțiile stabilite potrivit legii.

(2) Serviciile de urgență profesioniste sau voluntare și celelalte structuri specializate pentru intervenție și acțiune în situații de urgență, constituite de către autoritățile abilitate în condițiile legii, cuprind personal și formațiuni instruite în specialități necesare protecției civile.

3.Planul de analiză și acoperire a riscurilor

Ordinul MAI nr. 132/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi a Structurii-cadru a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor

Art.1.Prezenta metodologie stabilește scopurile, obiectivele, răspunderile, precum și principalele elemente și etape de parcurs care trebuie avute în vedere la elaborarea planurilor de analiză și acoperire a riscurilor.

Planul de analiză și acoperire a riscurilor, denumit în continuare PAAR, cuprinde riscurile potențiale identificate la nivelul unităților administrativ-teritoriale, măsurile, acțiunile și resursele necesare pentru managementul riscurilor respective.

Art.3.Scopurile PAAR sunt de a asigura cunoașterea de către toți factorii implicați a sarcinilor și atribuțiilor ce le revin premergător, pe timpul și după apariția unei situații de urgență, de a crea un cadru unitar și coerent de acțiune pentru prevenirea și gestionarea riscurilor generatoare de situații de urgență și de a asigura un răspuns optim în caz de urgență, adecvat fiecărui tip de risc identificat.

Art.4.-Obiectivele PAAR sunt:

a) asigurarea prevenirii riscurilor generatoare de situații de urgență, prin evitarea manifestării acestora, reducerea frecvenței de producere ori limitarea consecințelor lor, în baza concluziilor rezultate în urma identificării și evaluării tipurilor de risc, conform schemei cu riscurile teritoriale;

b) amplasarea și dimensionarea unităților operative și a celorlalte forțe destinate asigurării funcțiilor de sprijin privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență;

c) stabilirea concepției de intervenție în situații de urgență și elaborarea planurilor operative;

d) alocarea și optimizarea forțelor și mijloacelor necesare prevenirii și gestionării situațiilor de urgență.

Art.47.La PAAR se atașează următoarele documente:

a) lista autorităților și factorilor care au responsabilități în analiza și acoperirea riscurilor în unitatea administrativteritorială, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta metodologie;

b) atribuțiile autorităților și responsabililor cuprinși în PAAR, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta metodologie;

c) componența nominală a structurilor cu atribuții în domeniul gestionării situațiilor de urgență, cu precizarea unității la care sunt încadrați membrii structurilor, funcției, adresei și a telefoanelor de la serviciu și de la domiciliu, a responsabilităților și misiunilor;

d) riscuri potențiale în localități/județe vecine care pot afecta zona de competență a unității administrativ-teritoriale;

e) hărți de risc;

f) măsuri corespunzătoare de evitare a manifestării riscurilor, de reducere a frecvenței de producere ori de limitare a consecințelor acestora, pe tipuri de riscuri;

g) sisteme existente de preavertizare/avertizare a atingerii unor valori critice și de alarmare a populației în cazul evacuării;

h) tabel cuprinzând obiectivele care pot fi afectate de producerea unei situații de urgență (seism, inundație, alunecare de teren, accident tehnologic etc.);

i) planuri și proceduri de intervenție;

j) schema fluxului informațional-decizional;

k) locuri/spații de evacuare în caz de urgență și dotarea acestora;

l) planificarea exercițiilor/aplicațiilor conform reglementărilor tehnice specifice;

Sursa – Metodologia PAAR, Ordinul MAI nr. 132/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi a Structurii-cadru a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor

Planului de analiză şi acoperire a riscurilor(model )

 

ROMÂNIA

JUDEŢUL MARAMUREȘ
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI/ORAŞULUI/COMUNEI
Nr……….din……………

 

 

 

APROB

Preşedinte CONSILIU LOCAL

 

PLANUL DE ANALIZĂ ŞI ACOPERIRE A RISCURILOR

 

 

 

 

 

 Planul de Analiză şi Acoperire a Riscurilor a fost aprobat în şedinţa Consiliului local nr. ….din…..

 

CAPITOLUL I Dispoziții generale

SECȚIUNEA I Definiție, scopuri, obiective

Planul de analiză şi acoperire a riscurilor din municipiul/orasul/comuna, denumit PAAR, reprezintă documentul care cuprinde riscurile potenţiale identificate la nivelul unităților administrativ – teritoriale, măsurile, acţiunile şi resursele necesare pentru managementul riscurilor respective.

Scopurile PAAR sunt de a asigura cunoaşterea de către toţi factorii implicaţi a sarcinilor şi atribuţiilor ce le revin premergător, pe timpul şi după apariţia unei situaţii de urgenţă, de a crea un cadru unitar şi coerent de acţiune pentru prevenirea şi gestionarea riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă şi de a asigura un răspuns optim în caz de urgenţă, adecvat fiecărui tip de risc identificat.

Obiectivele PAAR sunt:

a) asigurarea prevenirii riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă, prin evitarea manifestării acestora, reducerea frecvenţei de producere ori limitarea consecinţelor lor, în baza concluziilor rezultate în urma identificării şi evaluării tipurilor de risc, conform schemei cu riscurile teritoriale;

b) amplasarea şi dimensionarea unităţilor operative şi a celorlalte forţe destinate asigurării funcţiilor de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă;

c) stabilirea concepţiei de intervenţie în situaţii de urgenţă şi elaborarea planurilor operative;

d) alocarea şi optimizarea forţelor şi mijloacelor necesare prevenirii şi gestionării situaţiilor de urgenţă.

 SECȚIUNEA a 2-a Responsabilităţi privind analiza şi acoperirea riscurilor

Responsabilităţile privind analiza şi acoperirea riscurilor revin tuturor factorilor care, potrivit legii, au atribuţii ori asigură funcţii de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă în profil teritorial.

Primarul asigură condiţiile necesare elaborării planului de analiză, acoperire a riscurilor şi aplicarea acestuia.

PAAR se întocmește de comitetul local pentru situaţii de urgenţă şi se aprobă de consiliul local, corespunzător unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă.

PAAR se actualizează la fiecare început de an sau ori de câte ori apar alte riscuri decât cele analizate sau modificări în organizarea structurilor care, potrivit legii, au atribuţii ori asigură funcţii de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă în profil teritorial.

Pentru sprijinirea activităţii de analiză şi acoperire a riscurilor, consiliile locale pot comanda specialiştilor în domeniu elaborarea de studii, prognoze şi alte materiale de specialitate.

După elaborare şi aprobare, PAAR se pun la dispoziţie secretariatelor tehnice permanente ale comitetului judeţean/ local pentru situații de urgență, iar extrase din documentele respective se transmit celorlalte instituţii şi organisme cu atribuţii în prevenirea şi gestionarea riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă, acestea având obligaţia să cunoască, în părţile care le privesc, conţinutul planurilor şi să le aplice corespunzător situaţiilor de urgenţă specifice.

Operatorii economici, instituţiile publice, organizaţiile neguvernamentale şi alte structuri din unitatea administrativ-teritorială au obligaţia de a pune la dispoziţie comitetelor pentru situaţii de urgenţă toate documentele, datele şi informaţiile solicitate în vederea întocmirii PAAR.

Documentele, datele şi informaţiile a căror divulgare poate prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării ori este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat se supun regulilor şi măsurilor stabilite prin legislaţia privind protecţia informaţiilor clasificate.

 Acte normative de referinţă

  • Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă.
  • Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor.
  • Ordinul MAI nr. 132/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi a Structurii-cadru a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor.
  • Ordonanţa de Urgenţă nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.
  • H.G nr. 1492 din 9 septembrie 2004 privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste.
  • ORDIN M.A.I. 1259 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea activităţii de înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie civilă
  • Ordinul MAI nr. 886 din 30 septembrie 2005 pentru aprobarea Normelor tehnice privind Sistemul naţional integrat de înştiinţare, avertizare şi alarmare a populaţiei.
  • Ordinul MAI nr. 1184/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea activităţii de evacuare în situaţii de urgenţă.
  • Legea nr. 575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a V-a – Zone de risc natural.
  • ORDIN M.A.I. 1422/192 din 16 mai 2012 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice, poluări accidentale pe cursurile de apă şi poluări marine în zona costieră.
  • H.G. nr. 557/2016 privind managementul tipurilor de risc

 CAPITOLUL II Caracteristicile unităţii administrativ –teritoriale

Pe baza datelor cuprinse în Schema cu riscurile teritoriale din unitatea administrativ-teritorială, aprobată de prefectul judeţului, în conţinutul PAAR se face o prezentare pe secţiuni a caracteristicilor unităţii administrativ-teritoriale, după cum urmează:

 SECŢIUNEA 1 Amplasare geografică şi relief

Se fac referiri cu privire la:

a) suprafata, vecinătăţi;

b) forme de relief, specificitati, influente;

c) caracteristicile pedologice ale solului.

SECŢIUNEA a-2-a Caracteristici climatice

Se fac referiri cu privire la:

a) regimul climatic, specificitati, influente;

b) regimul precipitatiilor – cantităţi lunare şi anuale, valori medii, valori extreme înregistrate – varfuri istorice;

c) temperaturi – lunare şi anuale, valori medii, valori extreme înregistrate – varfuri istorice;

d) fenomene meteorologice extreme – furtuni, tornade etc.

 SECŢIUNEA a-3-a Reţea hidrografică

Se fac referiri cu privire la:

a) cursurile de apă, debite normale, cresteri înregistrate varfuri istorice;

b) bazinele hidrografice, lacurile de acumulare suprafeţe, volume;

c) caracteristicile pedologice;

d) lacuri, iazuri – suprafeţe, adancimi;

e) acumulări piscicole – suprafeţe;

f) amenajări hidrotehnice – diguri, baraje, alte lucrări de apărare împotriva inundațiilor etc.

SECŢIUNEA a-4-a Populatie

Se fac referiri cu privire la:

– numărul populaţiei;

– structura demografică: ……….bărbaţi = …………    femei= …………..

– mişcarea naturală;

– densitatea/concentrarea populaţiei pe zone – aglomerări.

Datele sunt cele rezultate după ultimul recensământ desfăşurat la nivel naţional.

SECŢIUNEA a-5-aCăi de transport

Se fac referiri cu privire la:

a) căile de transport rutiere – autostrăzi, drumuri europene şi naţionale, drumuri judeţene, rute de transport pentru materiale periculoase, tuneluri etc., precizându-se starea acestora;

b) căile de transport feroviare – triaje, tuneluri;

c) căile de transport aeriene – aeroporturi, aerocluburi etc.;

d) căile de transport subterane – metrou;

e) căile navigabile – porturi;

f) reţele de conducte magistrale – gaze, petrol şi produse petroliere etc.

 SECŢIUNEA a-6-a Dezvoltare economică

Se fac referiri cu privire la:

a) zonele industrializate/ramuri;

b) depozite/rezervoare, capacităţi de stocare;

c) exploatările miniere, petroliere;

d) fondul funciar – terenuri agricole, suprafeţe împădurite;

e) creşterea animalelor;

f) turism/capacităţi de primire turistică;

g) apariţii de noi activităţi economice în cadrul zonei;

h) resurse naturale.

SECŢIUNEA a-7-aInfrastructuri locale

Se fac referiri cu privire la:

a) instituţii publice – cultură, ocrotirea sănătăţii etc.;

b) reţele de utilităţi, apă, canalizare, electrice, gaze, etc.

c) locuri de adunare şi cazare a populaţiei în situaţii de urgenţă – tabere de sinistraţi.

SECŢINEA a-8-a

Se fac referiri cu privire la:

Vecinataţi, influenţe, riscuri transfrontaliere

  CAPITOLUL III.Analiza riscurilor generatoare de situaţii de urgenţa

Analiza riscurilor cuprinse în Schema cu riscurile teritoriale din unitatea administrativ-teritorială trebuie să permită cunoaşterea mecanismelor şi condiţiilor de producere/manifestare, amplorii şi efectelor posibile ale acestora.

Analiza se realizează pe tipuri de riscuri, pe baza datelor şi evidenţelor statistice, precum şi a altor documente avute la dispoziţie – studii, prognoze etc., fiind avute în vedere:

a) riscurile naturale;

b) riscurile tehnologice;

c) riscurile biologice;

d) riscurile de incendiu;

e) riscurile sociale;

f) alte tipuri de riscuri.

SECTIUNEA 1 Analiza riscurilor naturale

Cuprinde referiri cu privire la:

a) fenomene meteorologice periculoase – se analizează zonele unde s-au produs astfel de fenomene, precum şi posibilitatea apariţiei acestora în noi locuri;

a1) inundaţii – se analizează dacă inundaţiile sunt previzibile şi cu cât timp înainte, efectele dinamice şi dacă necesită evacuarea persoanelor, necesitatea instalării eventualelor tabere pentru sinistraţi, starea tehnică şi de întreţinere a lucrărilor hidrotehnice, zonele planificate a fi inundate controlat etc., se inventariază construcţiile realizate în zone inundabile, existenţa unor măsuri de protecţie suplimentare şi se analizează posibilitatea strămutării construcţiilor respective în zone ferite de inundaţii;

a2) furtuni, tornade, secetă, îngheţ etc. – se analizează şi dacă fenomenele respective sunt previzibile, cu cât timp înainte, localităţile/terenurile/obiectivele care pot fi afectate şi dacă este necesară evacuarea persoanelor;

b) incendii de pădure – se analizează posibilitatea producerii incendiilor de această natură, perioadele şi frecvenţa acestora, suprafeţele împădurite care pot fi afectate;

c) avalanşe – se analizează posibilitatea producerii acestora, perioadele şi frecvenţa lor, localităţi şi amenajări care pot fi afectate;

d) fenomene distructive de origine geologică:

d1) cutremure – se au în vedere: macro- şi microzonarea seismică a teritoriului naţional, caracteristicile fondului construit, datele statistice privind victimele şi daunele provocate de seismele produse în anii anteriori, zonele construite posibil a fi afectate de un cutremur major;

d2) alunecări de teren – se analizează locurile cunoscute în care se produc astfel de fenomene, precum şi posibilele noi locuri de apariţie a acestora, suprafeţele de teren şi construcţiile care pot fi afectate, necesitatea evacuării persoanelor şi a instalării eventualelor tabere pentru sinistraţi.

 SECȚIUNEA  a 2-a Analiza riscurilor tehnologice

Cuprinde referiri cu privire la:

a) riscuri industriale – se analizează activităţile care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, tipurile de substanţe chimice periculoase folosite în procesul de producţie;

b) riscuri de transport şi depozitare de produse periculoase – se analizează posibilele accidente care se pot produce pe reţeaua rutieră, feroviară, fluvială şi maritimă pentru transportul materialelor periculoase, din ce se compun transporturile şi destinaţia acestora;

b1) transport rutier – la analiza acestor riscuri se ţine cont de infrastructura existentă, transportul materialelor periculoase, din ce se compun transporturile şi destinaţia acestora, numărul de accidente pe kilometru şi pe an etc.;

b2) transport feroviar – la analiza acestor riscuri se ţine cont de reţeaua feroviară existentă, transportul materialelor periculoase, din ce se compune şi destinaţia, numărul de evenimente produse şi frecvenţa acestora, numărul de călători anual;

b3) transport fluvial şi maritim – se analizează riscurile în funcţie de existenţa porturilor şi a căilor de transport navigabile;

b4) transport aerian – se analizează riscurile în funcţie de existenţa aeroporturilor, capacitatea şi clasa acestora, a rutelor de zbor;

b5) transport prin reţele magistrale – se analizează riscurile în funcţie de existenţa magistralelor de transport şi de natura produselor vehiculate;

c) riscuri nucleare – se analizează riscurile în funcţie de existenţa obiectivelor specifice şi riscurile transfrontaliere;

d) riscuri de poluare a apelor – se inventariază locurile în care au avut loc astfel de fenomene, precum şi posibilele noi locuri de apariţie a acestora, zonele care ar putea fi afectate;

e) prăbuşiri de construcţii, instalaţii sau amenajări – se analizează construcţiile, instalaţiile şi alte amenajări aflate în stare avansată de degradare şi la care există riscul de prăbuşire;

f) eşecul utilităţilor publice – se inventariază şi se analizează sistemele, instalaţiile şi echipamentele a căror scoatere din funcţiune poate conduce la întreruperea alimentării cu apă, gaze naturale, energie electrică şi termică pentru o zonă extinsă din cadrul localităţii/judeţului;

g) căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos – se inventariază locurile în care au avut loc astfel de fenomene şi consecinţele lor;

h) muniţie neexplodată – se analizează existenţa fostelor zone de conflicte militare în care se poate afla muniţie neexplodată, utilizându-se şi datele statistice referitoare la misiunile de asanare pirotehnică.

SECȚIUNEA a 3-a Analiza riscurilor biologice

Cuprinde referiri cu privire la inventarierea şi analizarea surselor potenţiale de izbucnire a unor epidemii/epizootii în construcţii, ferme zootehnice, spitale de boli contagioase, laboratoare de analize epidemiologice, colonii de muncitori, zone locuite paupere – fără utilităţi publice, tabere de sinistraţi sau refugiaţi etc. – şi poluările accidentale.

SECȚIUNEA a 4-a Analiza riscurilor de incendiu

Cuprinde referiri cu privire la analizarea şi diferenţierea riscurilor de incendiu după context: statistica incendiilor şi a altor situaţii de urgenţă, evidenţele existente pe localităţi, operatori economici, instalaţii publice etc., fond construit, vegetaţie sau vehicule.

SECȚIUNEA a 5-a Analiza riscurilor sociale

Cuprinde referiri cu privire la analizarea riscurilor sociale în funcţie de evidenţele existente privind adunări, târguri, festivaluri şi alte manifestări periodice cu afluenţă mare de public şi mişcările sociale posibile, în raport de politica socială şi situaţia forţei de muncă din zonă.

SECȚIUNEA a 6-a Analiza altor tipuri de riscuri

Cuprinde referiri cu privire la analizarea, pe baza statisticilor, a intervenţiilor cele mai des desfăşurate, cum sunt: descarcerări, asistenţă medicală şi transport medical, deblocări de persoane, evacuare a apei din subsolul clădirilor, salvări de animale.

În activitatea de analiză a riscurilor se pot defini zone geografice având o concentraţie a riscurilor de aceeaşi natură, legate de infrastructuri şi construcţii, denumite zone de risc crescut.

Elementele care sunt avute în vedere pentru stabilirea zonelor de risc crescut sunt:

a) zonele de activitate dezvoltate de-a lungul căilor de comunicaţii;

b) clădirile publice, fie datorită numărului de persoane, fie datorită vulnerabilităţii lor, aşa cum sunt teatrele, hotelurile, spitalele, şcolile, centrele comerciale;

c) instalaţiile tehnologice;

d) alte elemente, cum sunt: zone inundabile, zone predispuse alunecărilor/prăbuşirilor de teren etc.

Din punctul de vedere al tipului unităţii administrativ-teritoriale, se stabilesc 3 clasificări ale zonelor de risc:

a) zone de risc urbane;

b) zone de risc periurbane: comune limitrofe, oraşe, zone industriale sau comerciale;

c) zone de risc rurale.

 CAPITOLUL IV Acoperirea riscurilor

 SECȚIUNEA 1 Concepția desfășurării acțiunilor de protecție intervenție

Elaborarea concepţiei de desfăşurare a acţiunilor de protecţie-intervenţie constă în stabilirea etapelor şi fazelor de intervenţie, în funcţie de evoluţia probabilă a situaţiilor de urgenţă, definirea obiectivelor, crearea de scenarii pe baza acţiunilor de dezvoltare, a premiselor referitoare la condiţiile viitoare (completarea alternativelor faţă de obiectivele urmărite, identificarea şi alegerea alternativei de acţiune optime şi care recomandă planul de acţiune ce urmează să fie aplicat), selectarea cursului optim de acţiune şi stabilirea dispozitivului de intervenţie, luarea deciziei şi precizarea/transmiterea acesteia la structurile proprii şi cele de cooperare.

Pentru acoperirea riscurilor transfrontaliere se încheie protocoale de colaborare cu instituţiile similare din ţările cu care există graniţe comune, care prevăd modalităţi de informare asupra pericolelor probabile, de avertizare/alarmare în cazul manifestării acestora, modalităţile de intervenţie comună asupra riscurilor transfrontaliere, precum şi exerciţiile şi aplicaţiile cu participare internaţională.

Evitarea manifestării riscurilor, reducerea frecvenţei de producere ori limitarea consecinţelor acestora se realizează prin următoarele acţiuni:

a) monitorizarea permanentă a parametrilor meteo, seismici, de mediu, hidrografici etc. şi transmiterea datelor la autorităţile competente;

b) activităţi preventive ale autorităţilor, pe domenii de competenţă;

c) informarea populaţiei asupra pericolelor specifice unităţii administrativ-teritoriale şi asupra comportamentului de adoptat în cazul manifestării unui pericol;

d) exerciţii şi aplicaţii.

Activităţile preventive planificate, organizate şi desfăşurate în scopul acoperirii riscurilor sunt:

a) controale şi inspecţii de prevenire;

b) avizare/autorizare de securitate la incendiu şi protecţie civilă;

c) acordul;

d) asistenţa tehnică de specialitate;

e) informarea preventivă;

f) pregătirea populaţiei;

g) constatarea şi sancţionarea încălcărilor prevederilor legale;

h) alte forme.

Planurile de intervenţie vor cuprinde informaţii referitoare la:

a) categoriile de servicii de salvare/intervenţie în caz de urgenţă şi amplasarea unităţilor operative;

b) încadrarea şi mijloacele de intervenţie şi protecţie a personalului/populaţiei pentru fiecare tip de risc, pe categorii de forţe şi mijloace, cum sunt: autospeciale de lucru cu apă şi spumă, alte tipuri de autospeciale, servanţi pompieri, salvatori, asistenţi medicali, etc.;

c) zona de acoperire a riscurilor;

d) timpii de răspuns, cuantificaţi de o comisie compusă din specialişti ai inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă;

e) activitatea operaţională, prin prezentarea detaliată a ponderii intervenţiilor la incendii; asistenţă medicală de urgenţă, reanimare şi descarcerare; deblocări/salvări de persoane; salvări de animale etc.;

f) alte informaţii considerate necesare.

SECȚIUNEA a 2-a Etapele de realizare a acţiunilor

 Desfăşurarea intervenţiei cuprinde următoarele operaţiuni principale:

a) alertarea şi/sau alarmarea SVSU;

b) informarea personalului de conducere asupra situaţiei create;

c) deplasarea la locul intervenţiei;

d) intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului preliminar de intervenţie;

e) transmiterea dispoziţiilor preliminare;

f) recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie;

g) evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor şi bunurilor;

h) realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretă;

i) manevra de forţe;

j) localizarea şi limitarea efectelor evenimentului/dezastrului;

k) înlăturarea unor efecte negative ale evenimentului/dezastrului;

l) regruparea forţelor şi a mijloacelor după îndeplinirea misiunii;

m) stabilirea cauzei producerii evenimentului şi a condiţiilor care au favorizat evoluţia acestuia;

n) întocmirea procesului-verbal de intervenţie şi a raportului de intervenţie;

o) retragerea forţelor şi a mijloacelor de la locul acţiunii în locul de dislocare permanentă;

p) restabilirea capacităţii de intervenţie;

q) informarea primarului şi a eşalonului superior;

r) analiza intervenţiilor şi evidenţierea măsurilor de prevenire/optimizare necesare.

 

SECȚIUNEA a 3-a Faze de urgență a acțiunilor

În funcţie de locul, natura, amploarea şi de evoluţia evenimentului, intervenţiile serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă sunt organizate astfel:

a) urgenţa I – asigurată de SVSU în raionul/obiectivul afectat;

b) urgenţa a II-a – asigurată de subunităţile inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă;

c) urgenţa a III-a – asigurată de două sau mai multe unităţi limitrofe;

d) urgenţa a IV-a – asigurată prin grupări operative, dislocate la ordinul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, în cazul unor intervenţii de amploare şi de lungă durată.

 

SECȚIUNEA a 4-a Acțiuni de protecție intervenție

Forţele de intervenţie specializate acţionează conform domeniului lor de competenţă, pentru:

a) salvarea şi/sau protejarea oamenilor, animalelor şi bunurilor materiale, evacuarea şi transportul victimelor, cazarea sinistraţilor, aprovizionarea cu alimente, medicamente şi materiale de primă necesitate;

b) acordarea primului ajutor medical şi psihologic, precum şi participarea la evacuarea populaţiei, instituţiilor publice şi a operatorilor economici afectaţi;

c) aplicarea măsurilor privind ordinea şi siguranţa publică pe timpul producerii situaţiei de urgenţă specifice;

d) dirijarea şi îndrumarea circulaţiei pe direcţiile şi în zonele stabilite ca accesibile;

e) diminuarea şi/sau eliminarea avariilor la reţele şi clădiri cu funcţiuni esenţiale, a căror integritate pe durata cutremurelor este vitală pentru protecţia populaţiei: staţiile de pompieri şi sediile poliţiei, spitale şi alte construcţii aferente serviciilor sanitare care sunt dotate cu secţii de chirurgie şi de urgenţă, clădirile instituţiilor cu responsabilitate în gestionarea situaţiilor de urgenţă, în apărarea şi securitatea naţională, staţiile de producere şi distribuţie a energiei şi/sau care asigură servicii esenţiale pentru celelalte categorii de clădiri menţionate, garajele de vehicule ale serviciilor de urgenţă de diferite categorii, rezervoare de apă şi staţii de pompare esenţiale pentru situaţii de urgenţă, clădiri care conţin gaze toxice, explozivi şi alte substanţe periculoase, precum şi pentru căi de transport, clădiri pentru învăţământ;

f) limitarea proporţiilor situaţiei de urgenţă specifice şi înlăturarea efectelor acesteia cu mijloacele din dotare.

 

SECȚIUNEA a 5-a Instruirea

Pregătirea forţelor profesioniste și /sau voluntare de intervenţie se realizează în cadrul instituţiilor abilitate prin lege, pe baza unor programe adecvate avizate de inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă şi aprobate de Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă.

Prefectul, primarul şi conducerile operatorilor economici şi instituţiilor publice au obligaţia de a asigura cunoaşterea de către forţele destinate intervenţiei, precum şi de către populaţie a modalităţilor de acţiune conform planurilor aprobate de analiză şi acoperire a riscurilor.

SECȚIUNEA a 6-a Realizarea circuitului informațional- decizional și de cooperare

Sistemul informaţional-decizional cuprinde ansamblul subsistemelor destinate observării, detectării, măsurării, înregistrării, stocării şi prelucrării datelor specifice, alarmării, notificării, culegerii şi transmiterii informaţiilor şi a deciziilor de către factorii implicaţi în acţiunile de prevenire şi gestionare a unei situaţii de urgenţă.

Informarea secretariatelor tehnice permanente ale comitetelor pentru situaţii de urgenţă ierarhic superioare asupra locului producerii unei situaţii de urgenţă specifică, evoluţiei acesteia, efectelor negative produse, precum şi asupra măsurilor luate se realizează prin rapoarte operative.

Primarul, comitetul judeţean şi comitetul locale pentru situaţii de urgenţă, precum şi conducerile operatorilor economici şi instituţiilor amplasate în zone de risc au obligaţia să asigure preluarea de la staţiile centrale şi locale a datelor şi avertizărilor meteorologice şi hidrologice, în vederea declanşării acţiunilor preventive şi de intervenţie.

Înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea se realizează în scopul evitării surprinderii şi al luării măsurilor privind adăpostirea populaţiei, protecţia bunurilor materiale, precum şi pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer şi ale acţiunilor militare.

Înştiinţarea reprezintă activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale ori locale, după caz, şi cuprinde:

a) înştiinţarea despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;

b) înştiinţarea despre pericolul atacului din aer;

c) înştiinţarea despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice, convenţionale şi neconvenţionale.

Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul Județean pentru Situaţii de Urgenţă pe baza informaţiilor primite de la structurile care monitorizează sursele de risc sau de la populaţie, inclusiv prin Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă.

Avertizarea constă în aducerea la cunoştinţă populaţiei a informaţiilor despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre şi se realizează de către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, pe baza înştiinţării transmise de structurile abilitate.

Alarmarea populaţiei reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor despre iminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac aerian şi se realizează de către autorităţile administraţiei publice centrale ori locale, după caz, prin mijloacele de alarmare pe baza înştiinţării de la structurile abilitate.

Alarmarea trebuie să fie oportună, autentică, stabilă şi să asigure în bune condiţii prevenirea populaţiei:

a) oportună – dacă asigură prevenirea populaţiei în timp scurt şi se realizează prin mijloace şi sisteme de alarmare care să poată fi acţionate imediat la apariţia pericolului atacurilor din aer sau producerii unor dezastre;

b) autentică – transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţiei se realizează prin mijloace specifice de către personalul stabilit prin decizii ale preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă;

c) stabilă – prevenirea populaţiei şi operatorilor economici se realizează în orice situaţie creată şi se obţine prin:

(i) menţinerea mijloacelor de alarmare în permanentă stare de funcţionare;

(ii) folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcţionare să fie asigurată de cel puţin 3 surse energetice diferite: reţea industrială, grupuri electrogene, acumulatoare, aer comprimat, abur, carburanţi şi altele asemenea;

(iii) verificarea periodică a dispozitivelor de acţionare a mijloacelor de alarmare;

(iv) readucerea la starea de funcţionare, în timp scurt, a sistemelor şi mijloacelor de alarmare afectate în urma atacurilor din aer;

(v) intensitatea acustică a semnalelor de alarmare să fie cu cel puţin 6 – 10 dB mai mare decât zgomotul de fond.

Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit în mod obligatoriu, cu prioritate şi gratuit, prin toate sistemele de telecomunicaţii, posturile şi reţelele de radio şi de televiziune, inclusiv prin satelit şi cablu, care operează pe teritoriul României, la solicitarea preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă, conform protocoalelor încheiate în acest sens cu operatorii de comunicaţii.

În cazul producerii unor dezastre, folosirea mijloacelor de alarmare se realizează cu aprobarea prefectului, primarului localităţii ori a conducătorului instituţiei publice sau a operatorului economic implicat, după caz, ori a împuterniciţilor acestora.

Folosirea mijloacelor de alarmare în alte scopuri decât cele pentru care sunt destinate este interzisă.

Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la localităţi, instituţii publice şi operatori economici se verifică periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţii.

 CAPITOLUL V Resurse umane, materiale și financiare.

Alocarea resurselor materiale şi financiare necesare desfăşurării activităţii de analiză şi acoperire a riscurilor se realizează, potrivit reglementărilor în vigoare, prin planurile de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, elaborate de comitetele judeţene şi comitetele locale pentru situaţii de urgenţă.

(2) Consiliile judeţene şi consiliile locale prevăd anual, în bugetele proprii, fondurile necesare pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare necesare analizei şi acoperirii riscurilor din unităţile administrativ-teritoriale pe care le reprezintă.

În funcţie de categoriile de riscuri identificate, mecanismele şi condiţiile de producere/manifestare, de amploarea şi efectele posibile ale acestora, se stabilesc tipurile de forţe şi mijloace necesare de prevenire şi combatere a riscurilor, astfel:

  • compartimentul de prevenire;
  • echipaje / grupe de intervenţie;
  • echipe căutare-salvare;
  • formaţiuni de asistenţă medicală de urgenţă;
  •  grupe de sprijin.

CAPITOLUL VI

Sistemul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în cazul producerii unei situaţii de urgenţă se stabileşte prin planurile de apărare specifice elaborate, potrivit legii, de autorităţile, instituţiile publice, societatea civilă şi operatorii economici cu atribuţii în acest domeniu, conform regulamentelor privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de riscuri.â

Forţele şi mijloacele de intervenţie se organizează, se stabilesc şi se pregătesc din timp şi acţionează conform sarcinilor stabilite prin planurile de apărare specifice.

Logistica acţiunilor de pregătire teoretică şi practică, de prevenire şi gestionare a situaţiei de urgenţă specifice se asigură de autorităţile, instituţiile şi operatorii economici cu atribuţii în domeniu, în raport de răspunderi, măsuri şi resurse necesare.

CAPITOLUL VII .Dispoziții finale

La PAAR se ataşează următoarele documente:

  • lista autorităţilor şi factorilor care au responsabilităţi în analiza şi acoperirea riscurilor în unitatea administrativ-teritorială, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta metodologie;
  • componenţa nominală a structurilor cu atribuţii în domeniul gestionării situaţiilor de urgenţă, cu precizarea unităţii la care sunt încadraţi membrii structurilor, funcţiei, adresei şi a telefoanelor de la serviciu şi de la domiciliu, a responsabilităţilor şi misiunilor;
  • riscuri potenţiale în localităţi/judeţe vecine care pot afecta zona de competenţă a unităţii administrativ-teritoriale;
  • hărţi de risc;
  • măsuri corespunzătoare de evitare a manifestării riscurilor, de reducere a frecvenţei de producere ori de limitare a consecinţelor acestora, pe tipuri de riscuri;
  • sisteme existente de preavertizare/avertizare a atingerii unor valori critice şi de alarmare a populaţiei în cazul evacuării;
  • tabel cuprinzând obiectivele care pot fi afectate de producerea unei situaţii de urgenţă (seism, inundaţie, alunecare de teren, accident tehnologic etc.);
  • planuri şi proceduri de intervenţie;
  • schema fluxului informaţional-decizional;
  • locuri/spaţii de evacuare în caz de urgenţă şi dotarea acestora;
  • planificarea exerciţiilor/aplicaţiilor conform reglementărilor tehnice specifice;
  • situaţia resurselor, tabelul cu stocul de mijloace şi materiale de apărare existente, modul cum se acoperă deficitul din disponibilităţi locale şi cu sprijin de la comitetul pentru situaţii de urgenţă ierarhic superior etc.;
  • reguli de comportare în cazul producerii unei situaţii de urgenţă.

 

Întocmit,

Comitetul Local pentru Situaţii de Urgenţă al Mun./Oraşului/Comunei

Anexa nr. 1

Lista autorităţilor şi factorilor care au responsabilităţi în analiza şi acoperirea riscurilor în judeţul/localitatea X

– Model –

_____________________________________________________________________________

|Nr. | Denumire   | Coordonate     | Persoană(e)           | Atribuţii în PAAR,|

|crt.| autoritate | autoritate     | de contact            | conform fişei nr. |

|____|____________|________________|_______________________|___________________|

|  1 | Primar     | str. x, nr. y; | Popescu Ion 1         | Fişa nr.          |

|    |            | tel/fax/mobil; | Primar:               |                   |

|    |            |                | tel/fax/mobil;        |                   |

|    |            |                | Privat: str. W, nr. Z,|                   |

|    |            |                | nr. Z,                |                   |

|    |            |                | tel. fix/mobil        |                   |

|    |            |                |_______________________|___________________|

|    |            |                | Popescu Ion 2         | Fişa nr.          |

|    |            |                | Viceprimar:           |                   |

|    |            |                | tel/fax/mobil;        |                   |

|    |            |                | Privat: str. W, nr. Z,|                   |

|    |            |                | tel. fix/mobil        |                   |

|____|____________|________________|_______________________|___________________|

| .. | ………. | ………….. | ………………… | …………….. |

|____|____________|________________|_______________________|___________________|

| 20 | Spital Y   | str. x, nr. y; | Popescu Ion 25        | Fişa nr.          |

|    |            | tel/fax/mobil; | Director:             |                   |

|    |            |                | tel/fax/mobil;        |                   |

|    |            |                | Privat: str. W, nr. Z,|                   |

|    |            |                | tel. fix/mobil        |                   |

|____|____________|________________|_______________________|___________________|

| .. | ………. | ………….. | ………………… | …………….. |

|____|____________|________________|_______________________|___________________|

| 25 | Şcoala Z   | str. x, nr. y; | Popescu Ion 33        | Fişa nr.          |

|    |            | tel/fax/mobil; | Director:             |                   |

|    |            |                | tel/fax/mobil;        |                   |

|    |            |                | Privat: str. W, nr. Z,|                   |

|    |            |                | tel, fix/mobil        |                   |

|____|____________|________________|_______________________|___________________|

| .. | ………. | ………….. | ………………… | …………….. |

|____|____________|________________|_______________________|___________________|

NOTĂ:

Autorităţile şi factorii cu responsabilităţi în analiza şi acoperirea riscurilor în unitatea administrativ teritorială sunt, după caz:

a) autorităţile publice locale (primar, consilii locale/consilii judeţene, servicii publice deconcentrate/descentralizate);

b) staţii (puncte) de măsurători a parametrilor meteorologici, seismici, hidrografici, de mediu etc.

c) institute de cercetări ştiinţifice;

d) organizaţii nonguvernamentale (Crucea Roşie, SALVAMONT, etc.)

Model Plan analiza acoperire riscuri Bacau

Vezi: