Voluntariat în Europa

1.PRACTICI EUROPENE PRIVIND VOLUNTARIATUL

Ce este un voluntar?

Un voluntar este o fiinţă umană, indiferent de rasă, vârstă, etnie, sex sau orientare sexuală, convingeri politice sau religioase, abilitate fizică, nivel de educaţie, stare civilă, situaţie economică sau alte asemenea criterii, care ŞTIE, POATE ŞI VREA să facă mai mult pentru dezvoltarea altora, a comunităţii şi, nu în ultimul rând, pentru dezvoltarea sa personală, într-un cadru organizat, fără a urmări un câştig financiar.

Un voluntar este o persoană care:

  • ŞTIE să ia iniţiativa şi nu aşteaptă ca lucrurile din comunitate să se îmbunătăţească de la sine;
  • POATE să acorde un pic din timpul său pentru o cauză bună în care crede;
  • VREA să îşi pună în valoare cunoştinţele, talentele şi abilităţile în folosul comunităţii.

.

Ce este voluntariatul?

Nu există o definiţie universal acceptată a voluntariatului. Fiecare ţară sau fiecare mare organizaţie internaţională practică propria definiţie a conceptului. Totuşi, câteva elemente sunt comune tuturor abordărilor despre voluntariat:

– este îndreptat înspre folosul comunităţii, al unor grupuri dezavantajate sau al societăţii. Nu se aplică, aşadar, la situaţii în care ne ajutăm prietenii sau familia sau în care, de exemplu, participăm la un stagiu neplătit la o firmă;

– este de bunăvoie şi nesilit de nimeni. E de la sine înţeles că cel care desfăşoară activităţi de voluntariat îşi doreşte acest lucru şi că nu o face impus;

– nu este motivat de o recompensă financiară sau materială. Acest lucru nu înseamnă că nu pot să fie decontate unele cheltuieli necesare pentru a derula activitatea respectivă.

– se desfăşoară într-un cadru organizat. Asta pentru a sublinia că nu se referă la situaţii punctuale şi informale în care s-a acordat ajutor cuiva, de exemplu, când cineva a ajutat o doamnă în vârstă să treacă strada.

 În Declaraţia Universală cu privire la Voluntariat se menţionează că: „Voluntariatul este o componentă de bază a modului de manifestare a societăţii civile. El transpune în practică cele mai nobile aspiraţii ale omenirii – dorinţa  (nevoia) de pace, libertate, şanse egale, siguranţă şi dreptate pentru toţi oamenii. În această eră a globalizării şi a schimbării continue, lumea devine mai mică, mai interdependentă şi mai complexă.”

Voluntariatul atât prin acţiuni individuale, cât şi de grup este o modalitate prin care:

– pot fi promovate şi întărite valori umane legate de comunitate, grija faţă de soarta aproapelui;

– indivizii îşi pot exercita drepturile şi responsabilităţile ce le revin ca membri ai comunităţii, în timp ce evoluează şi învaţă de-a lungul vieţii, devenind conştienţi de întregul lor potenţial uman;

– se pot crea legături care să ajute la depăşirea diferenţelor care ne despart, astfel încât să trăim împreună în comunităţi sănătoase şi solide, colaborând pentru a găsi soluţii inovatoare la provocările noastre comune şi pentru a modela destinele colective.

În zorii noului mileniu, voluntariatul este o componentă esenţială a tuturor societăţilor. El pune eficient în practică Declaraţia Organizaţiei Naţiunilor Unite , conform căreia „Noi, oamenii, avem puterea de a schimba lumea”.

La nivel mondial, o clasificare generală împarte voluntarii în patru categorii:

profesionişti, categorie ce cuprinde voluntari atestaţi sau cu calificări speciale (medici, asistenţi, tehnicieni)

voluntari individuali sau afiliaţi la serviciile voluntare;

neprofesionişti, categorie care nu are calificări necesare programelor de management al urgenţelor, dar îşi oferă serviciile şi pot fi pregătiţi în acest scop;

spontani, categorie de persoane din zona unei situaţii de urgenţă sau din vecinătate, ce pot fi calificate sau necalificate. Coordonarea acestora, în special când sunt prezenţi în număr mare, este o provocare specială pentru managementul urgenţelor;

afiliaţi, categorie ce cuprinde voluntari angajaţi în serviciile voluntare recunoscute şi cărora li s-a asigurat o pregătire corespunzătoare. Sunt, în general, cei care fac parte dintr-un mecanism apriori stabilit, de participare la răspunsul la urgenţe.

Analiza necesităţilor comunităţii şi a structurilor de management al situaţiilor de urgenţă, în multe situaţii, scoate în evidenţă faptul că necesităţile sunt mult mai mari decât se poate acoperi cu serviciul propriu de voluntari. În astfel de situaţii, este necesară coordonarea cu alte servicii voluntare sau asociaţii.

Această coordonare a serviciilor voluntare nu implică selectarea (recrutarea), pregătirea sau evaluarea personalului (voluntarilor), ci doar stabilirea de relaţii de cooperare cu alte organizaţii voluntare în cadrul comunităţilor, pentru a putea completa propriul serviciu voluntar, atunci când situaţia o impune.

Foarte importantă, în etapa de stabilire a acestor relaţii, este dezvoltarea sau exersarea unui plan de coordonare a voluntarilor în situaţii de urgenţă. Dezvoltarea unor astfel de planuri de cooperare cu asociaţiile de voluntari, organizaţiile comunitare, mediul de afaceri sau alte grupuri, anterior producerii unei situaţii de urgenţă, poate elimina multe dintre problemele asociate cu voluntariatul spontan în situaţii de urgenţă.

De regulă, asociaţiile de voluntari au rol activ în asistarea personalului de management al situaţiilor de urgenţă în lucrul cu voluntarii. Deşi acestea au statut independent, în situaţii de urgenţă, există un mecanism de colaborare şi comunicare pentru a asigura un răspuns rapid şi eficient.

Cooperarea cu asociaţiile de voluntari implică:

– angajamente referitoare la elaborarea deciziilor;

– disponibilitate pentru partajarea informaţiilor, resurselor şi responsabilităţilor;

– respect pentru personalul implicat (în sens) profesional.

2.Voluntariatul în situaţii de urgenţă în plan internaţional

Observaţii generale

Serviciile de pompieri voluntari sunt organizate diferit de la ţară la ţară, de multe ori de la o unitate administrativă la o unitate administrativă din cadrul aceleiaşi ţări. În ceea ce priveşte atribuţiile, recrutarea şi pregătirea, nu există un cadru normativ naţional.

Cu toate acestea, se pune accent pe pregătirea personalului. Dotarea serviciilor de pompieri voluntari se face în funcţie de tipurile de riscuri caracteristice localităţii.

Observaţii punctuale România

În prezent, la nivel naţional, sunt constituite 3 155 de servicii voluntare pentru situaţii de urgenţă. Serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă din categoria I au cea mai mare pondere (79%) şi au în compunere, teoretic, un compartiment pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă şi echipe specializate pe tipuri de riscuri. În serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă activează 111.945 persoane, din care 3.365 personal angajat şi 108.580 personal voluntar. Din cei 108.580 de voluntari, doar 75.137 au încheiat contract de voluntariat conform prevederilor legale. Potrivit legislaţiei în vigoare, prin voluntariat pentru situaţii de urgenţă se înţelege activitatea de interes public desfăşurată benevol de persoane fizice în serviciile publice de urgenţă voluntare, în cadrul unor raporturi juridice, altele decât raportul juridic de muncă.

Beneficiar al voluntariatului este comunitatea în folosul căreia se desfăşoară activitatea de voluntariat, reprezentată de consiliul local care a constituit, potrivit legii, serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă.

Consiliul local în subordinea căruia funcţionează serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă încheie contract de voluntariat cu fiecare persoană selecţionată.

 Principiile care stau la baza exercitării voluntariatului în serviciile de urgenţă sunt:

– implicarea activă a voluntarului în viaţa comunităţii;

– selecţionarea voluntarilor, fără discriminări, pe baza egalităţii de şanse; – participarea ca voluntar numai pe baza consimţământului scris, exprimat prin semnarea contractului de voluntariat;

– încadrarea şi promovarea voluntarului conform pregătirii şi, respectiv, rezultatelor obţinute în cadrul serviciului de urgenţă voluntar;

– asumarea liber consimţită, de către voluntar, a suportării riscurilor pe care le presupune activitatea în serviciul de urgenţă voluntar.

Austria

În total, sunt 300.000 de femei şi bărbaţi care activează în cele 4.531 de servicii de pompieri voluntari. Servicii de pompieri profesionişti funcţionează în Viena, Graz, Innsbruck, Klagenfurt, Salzburg şi Linz. În ultima vreme, ca urmare a numărului foarte ridicat de intervenţii, se constată tendinţa autorităţilor locale, din localităţi cu mai puţin de 100.000 de locuitori, de a solicita existenţa serviciilor de pompieri profesionişti sprijiniţi de tineri care au ales munca în folosul comunităţii în loculserviciului militar.

Franţa

În Franţa, sunt mai multe organizaţii care poartă numele de pompieri. În anul 2011, la nivel naţional, numărul pompierilor ajungea la valoarea de 250 000, dintre care:

.

  • 80% pompieri voluntari;
  • 15% pompieri profesionişti;
  • pompierii militari din cadrul Brigăzii din Paris şi Batalionului din Marseille;
  • agenţii de siguranţă la foc, care se ocupă de siguranţa la foc în unele aeroporturi şi întreprinderi ce necesită personal de specialitate, dar aceştia nu sunt asimilaţi personalului destinat intervenţiei.

Termenul de pompier este folosit adesea într-un sens global şi cuprinde întreg personalul implicat în securitatea civilă în serviciul populaţiei. Pompierii voluntari sunt angajaţi pe o perioadă de cinci ani, cu grad profesional de soldat, primul an fiind de probă. Reînnoirea angajamentului se face după o verificare periodică a aptitudinilor fizice şi medicale. După încheierea contractului, toţi pompierii voluntari beneficiază de o pregătire de bază potrivit misiunilor pe care le au de îndeplinit, urmată de pregătiri continue şi de perfecţionare pe timpul carierei. Candidaţii care au o diplomă de nivel Bac+3 pot fi recrutaţi direct cu grad profesional locotenent pompier voluntar. Regulile generale, ce definesc statutul pompierului voluntar, sunt identice în toate departamentele, însă modalităţile de selecţie a candidaţilor şi criteriile diferă de la un serviciu la altul.

Germania

 În Germania, activează 24.000 de servicii voluntare de pompieri în care sunt peste un milion de persoane. Încadrarea acestora se face în funcţie de tipurile de autospeciale din dotare. Printre criteriile care se au în vedere la organizarea unui serviciu voluntar se numără timpul de răspuns. Astfel, pentru urgenţa I timpul de răspuns este de 8 minute, pentru urgenţa a II-a – 15 minute şi pentru urgenţa a III-a – 25 de minute.

Pregătirea pompierilor voluntari se face în aceleaşi unităţi de învăţământ în care se pregătesc pompierii profesionişti. Serviciul activ poate începe de la 16 ori de la 18 ani şi se termină la 60 ori la 65 de ani, în funcţie de condiţiile impuse de land.

Cehia

Activează 7.343 de servicii de pompieri voluntari, din care 202 categoria II (timp de răspuns maxim 5 min, timp de deplasare maxim 10 min), 1.339 categoria III (timp de răspuns maxim 10 min, timp de deplasare maxim 10 min), 5.802 categoria V (timp de răspuns maxim 10 min, asigură intervenţia doar în localitate).

Croaţia

În Croaţia, funcţionează 1.835 de servicii de pompieri voluntari. Pompierii voluntari îşi îndeplinesc atribuţiile în baza Legii asociaţiilor cetăţeneşti. Pe timpul verii, în Croaţia, se suplimentează numărul pompierilor cu circa 1.000 de pompieri sezonieri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor de pădure. Danemarca Potrivit legii, autorităţile publice locale sunt obligate să îşi organizeze servicii de pompieri, astfel încât maşinile de intervenţie să fie capabile să ajungă în 5 minute de la alarmare în orice punct al localităţii. Serviciul de pompieri voluntari se organizează în baza unei analize de risc. Instruirea pompierilor voluntari este identică cu cea a pompierilor profesionişti.

Elveţia

Potrivit legii, în Elveţia, există servicii de pompieri voluntari în fiecare localitate sub 100.000 de locuitori. Pregătirea personalului din aceste structuri se organizează în mod diferit de la un canton la altul.

Finlanda

Există peste 600 de servicii de pompieri voluntari în care activează aproximativ 15.000 de persoane. Suplimentar atribuţiilor specifice, cele 350 de femei-voluntar îndeplinesc şi următoarele activităţi: catering în caz de dezastru, asistenţă psihologică pentru victimele accidentelor şi acţiuni cu tinerii pompieri.

 

Italia

 În Italia, sunt constituite asociaţii ale voluntarilor la nivel local, provincial sau regional. Dotarea acestor structuri se face având în vedere riscurile identificate pe plan teritorial. Personalul voluntar se încadrează din dorinţa de a face ceva pentru ceilalţi, pe baza liberului accept şi în funcţie de meseria pe care o practică. Din aceste asociaţii fac parte şi pompieri profesionişti care, în afara orelor de program, desfăşoară activităţi de voluntariat, în funcţie de specializare.

Portugalia

Există servicii de pompieri voluntari chiar şi în oraşele mari. Pompierii voluntari sunt bine echipaţi şi au o pregătire foarte bună.

 Slovenia

Activează 1.295 de servicii de pompieri voluntari. Pompierii voluntari au organizarea asemănătoare cu cea din Austria, ca urmare a influenţelor istorice. Pompierii voluntari sunt finanţaţi de autorităţile publice locale, dar pot obţine şi donaţii de la organizaţii private.

Spania

Organizarea serviciilor voluntare de pompieri diferă în funcţie de comunitatea autonomă. Valencia s-a făcut remarcată prin crearea unui ONG numit Bomberos Sin Fronteras, care intervine în orice colţ al lumii în caz de dezastru natural.

Sursa: Buletinul Pompierilor nr. 2 din 2012, Editura M.A.I.

Anunțuri

Un comentariu

Mulțumesc pentru vizită. Vă rugăm să lăsați un răspuns.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s